Top 10 ARTE MARTIALE eficiente in LUPTA de STRADA

Joker

Artele Martiale sunt

Un domeniu extrem de complex, cu implicatii majore in propria viata.

Desi majoritatea oamenilor cred ca artele matiale sunt doar pentru autoaparare, acestea au si un rol important in dezvoltarea individului.

Disciplina, inteligenta si flexibilitatea alcatuiesc in mare parte un univers frumos al unui stil diferit de  arta martiala.

Avand in vedere ca in viata conteaza sa stii sa te aperi si sa infrunti neprevazutul, astazi iti voi prezenta Top  10 arte martiale eficiente in lupta de strada.

10.Luptele:

Luptele sunt o disciplină sportivă în care doi adversari se înfruntă direct, folosindu-și forța fizică și tehnica pentru a câștiga puncte prin diverse metode de punctaj.

Luptele sunt sport olimpic, la olimpiade întrecerile axându-se pe două stiluri: lupte libere și lupte greco-romane.

Cu vreo 2500 de ani înaintea erei noastre asemenea întreceri sportive îi pasionau pe egipteni.

Mari amatori de lupte între atleți erau și grecii antici.

Pe vremea aceea luptele între atleți aveau loc, de obicei, pe terenuri acoperite cu nisip.

Corpurile goale ale atleților, datorită nisipului, deveneau mai puțin alunecoase și adversarilor le venea mai ușor să se apuce unul de altul.

Bronzați de soare, voinicii luptători o vreme își dădeau tîrcoale, învîrtindu-se pe teren și deodată, cînd te așteptai cel mai puțin, se năpusteau la atac.

Fiecare își avea metodele și procedeele sale de atac și apărare. Învingător era declarat cel ce izbutea să-și doboare de trei ori adversarul la pămînt, făcîndu-l să atingă solul cu spinarea, cu șoldul sau cu umărul.

9.Kendo

Kendō, este arta marțială japoneză a scrimei.

S-a dezvoltat din tehnicile tradiționale japoneze de luptă cu sabia, cunoscute sub denumirea de kenjutsu.

Totodată este o activitate solicitantă fizic și mental care combină valorile solide ale artelor marțiale cu elemente fizice specifice sportului.

Kendō este una din căile ce compun budō și înglobează esența artelor marțiale japoneze.

Se practică de către kendoka purtând o îmbrăcăminte în stil tradițional japonez și o armură pentru protecție numită bogu.

Ca arme se folosește unul (sau două) shinai. Kendō poate fi privit ca stilul japonez de scrimă, însă el diferă foarte mult de scrima europeană prin mișcările sau tehnicile folosite.

Acest lucru se datorează faptului că sabia folosită este diferită, la fel cum diferă și modul în care aceasta este folosită.

Antrenamentul de kendō este foarte „gălăgios” prin comparație cu alte arte marțiale sau sporturi pentru că un kendōka folosește strigătul, kiai, pentru a-și exprima spiritul gata de luptă, însoțit de o mișcare a corpului hotărâtă înainte.

8.Sambo

Sambo este un spectaculos stil de luptă, o combinație de lupte libere cu judo.

Își are originile în diferitele arte marțiale dezvoltate pe teritoriile Georgiei, Tadjikistanului, Uzbekistanului și Rusiei.

Articolul continua dupa recomandari (p)

La 16 noiembrie 1938, Comitetul pentru educație fizică și sport al URSS a elaborat o hotărâre legată de

”Dezvoltarea luptei în stil liber”,

subliniindu-se importanța ei în educația tinerilor.

Aceasta este considerată data oficială de naștere a disciplinei de luptă sambo.

În anul 1939, a fost organizat primul campionat al URSS.

În 1946, se înființează Federația de Sambo a URSS, începând să fie convocate seminare pentru antrenori, să se editeze manuale metodologice, se editează regulamentul luptei sambo.

Din anul 1950, sambo începe să se dezvolte și pe plan internațional. Această artă marțială a fost recunoscută, inițial, de Japonia, urmată de Mongolia, Marea Britanie, Bulgaria, Iran, Spania etc.

7.Jiu Jitsu brazilian:

Jiu-Jitsu Brazilian este un sport de contact care se bazează pe lupta la sol și care prin folosirea tehnicilor articulare și a strangulărilor îl forțează pe oponent să renunțe la luptă.

Pe principiul folosirii cât mai eficiente a tehnicii și în special a pârghiilor, în dauna atributelor fizice (greutate, forță explozivă, alonjă etc.).

Un practicant fără atribute fizice de excepție are șanse de reușită ridicate în luptă, în fața unui adversar superior din punct de vedere fizic.

Stilul a fost creat la începutul secolului 20 în Brazilia. Jiu Jits-ul Brazilian  poate fi practicat si pentru auto-apărare alaturi de alte tehnici de lupta corp la corp, pentru aspectul competițional sau pentru competițiile de arte marțiale mixte.

6.Taekwondo

Taekwondo este o artă marțială coreeană, caracterizată în special prin lovituri înalte cu piciorul.

Este folosirea ştiinţifică a corpului uman, într-o metodă de autoapărare, un corp care a fost dezvoltat să folosească intens facilităţile fizice şi psihice în cadrul antrenamentului.

Este o artă marţială fără egal în ceea ce priveşte forţa şi tehnica.

Ca şi artă marţială implică disciplina în primul rând, tehnica şi un antrenament mental care au ca scop construirea (dezvoltarea) unui puternic sens al justiţiei, corectitudinii şi conduitei sociale.

Acestea sunt condiţiile care separă adevărata participare faţă de senzaţional, conţinând şi punându-se accent pe aspectul de luptă al artei.

Acesta este unul din motivele pe care Taekwon-do este considerat o artă a autoapărării.

Totodată implică un mod de gândire şi de viaţă particulară în ceea ce priveşte conceptul şi spiritul de autodisciplină şi un ideal de morală nobilă. Aceasta descriere aproape reprezintă un cult.

5.Karate

Karate-dō  este o artă marțială japoneză introdusă în Japonia din Okinawa în 1922.

În japoneză kara înseamnă gol, te înseamnă mână iar dō înseamnă cale, rezultatul fiind calea mâinii goale.

În karate se utilizează lovituri cu mâinile și picioarele, blocaje, secerări, prize, proiectări fiind un stil extern de luptă.

Originile karate-ului le constituie diferite stiluri de arte marțiale chinezești fu sau „strămoșul” fiind boxul chinezesc, respectiv shaolin quang-fa, practicat de călugarii templului shaolin.

Există numeroase stiluri) de karate, diferite prin tehnicile de luptă și principiile strategice pe care le folosesc.

De exemplu, Shotokan folosește atacuri lungi, din mișcare, punând accent pe viteză, mobilitate, suplețe;

în timp ce în Goju-ryu se folosesc atacuri și blocaje scurte, fără deplasare, accentul fiind pus pe forță.

Toate stilurile folosesc două exercții de bază: kata (set de tehnici prestabilite mimând lupta cu adversari imaginari) și kumite (lupta cu adversar real).

În karate sportiv se organizează competiții de kata și de kumite.

Locul în care se practică karate ( sala de antrenament)  se numește dojo. Termenul este folosit și în cazul altor arte marțiale japoneze.

4.Aikido

Aikidō este o artă marțială japoneză.

Aikidō înseamnă textual „calea armonizării energiei,” fiind artă marțială ce face parte din categoria „internă” a stilurilor de luptă.

A fost fondat de maestrul japonez Morihei Ueshiba (1883-1969) și se bazează pe utilizarea forței adversarului prin aplicarea de tehnici articulare și eschive realizate prin tai sabaki (pivotări în arc de cerc).

În aikido se utilizează proiectări, luxări, strangulări și, în mică măsură, lovituri.

Aikido își are rădăcinile în jujitsu și tehnicile de luptă cu sabia și sulița utilizate de samurai în Japonia medievală, dar multe dintre tehnicile sale sunt invenția maestrului Ueshiba.

Principiile de non-rezistență, utilizarea forței adversarului cât și emblema artei sugerează legături cu alte stiluri interne.

3.Kali-Eskrima

Eskrima este un nume generic pentru artele marțiale de origine filipineză.

Există sute de stiluri de eskrima, fiecare cu terminologie, tehnici și metode de antrenament specifice.

Numărul mare de insule din arhipelagul filipinez (7107) și mentalitatea localnicilor a făcut ca aceste stiluri să se dezvolte independent și într-o relativă competiție unele cu altele.

Antrenamentul începe cu tehnicile de arme ( bastoane de diverse dimensiuni, cuțite, arme flexibile și articulate ) și progresează spre tehnicile cu mâinile goale

( invers față de alte arte marțiale asiatice tradiționale unde antrenamentul începe cu mâinile goale și armele se studiază doar la nivele avansate ).

2.Judo

Judoul este o artă marțială japoneză modernă. În 1882, pornind de la principiile tradiționalului jujitsu și păstrând tehnicile de aruncare și prize ale acestuia, profesorul Jigoro Kano și-a format propriul său stil, care a devenit cunoscut sub denumirea de Kano-ryu, iar mai târziu s-a numit Kodokan Judo.

Principiile sale se bazează pe folosirea supleței în locul forței brute, fiind eliminate loviturile și unele luxări periculoase, cum ar fi luxarea degetelor.

În judo se folosesc proiectări, secerări, fixări la sol, strangulări și luxări.

La începutul secolului trecut, pe măsură ce judoul a fost popularizat în Europa, și-a pierdut treptat caracterul și proprietățile de artă marțială, transformându-se în sport.

În 1964 judo a devenit probă olimpică.

1.Kung-Fu

Corect wushu este termenul care reprezintă totalitatea stilurilor de luptă, sportiv sau exerciții fizice, de relaxare, de sănătate dezvoltate și practicate de către populația din China pe teritoriul acesteia, ulterior răspândite în lume.

Kung fu, gongfu, gung fu termeni chinezești care fac referire la măiestrie (înalt grad de perfecționare, pricepere) într-un domeniu anume ( bucătar, doctor, constructor, practicant al artelor marțiale ).

Persoanele din Europa și America ajunse în China în vremurile acelea nu dispuneau de traducători experimentați sau dicționare bine fundamentate.

Aceste lucruri abia se puneau în mișcare, mai precis este vorba despre comercianții și persoanele care ajungeau în China cu alte treburi decât cele oficiale, de stat;

pentru care existau experți ( kung fu ), persoane care întâlneau o cultură diferită cu comportament social diferit și care au luat contact în piețele orașelor, pe podiumurile special amenajate, cu o formă de luptă diferită de boxul sau luptele clasice/greco-romane binecunoscute în VEST.

Populația se strângea în piețe, în jurul acestor podiumuri, pentru a urmări reprezentația de lupte care desemna un luptător Kung fu în artele martiale chinezești ( wushu ).

La sfârșit cel rămas în picioare pe podium era aclamat și catalogat drept Kung fu.

Next Post

13 curiozitati despre BARACK OBAMA

Barack Hussein Obama A fost al 44-lea presedinte al Statelor Unite, fiind primul afro-american ales în această funcție, în urma alegerilor prezidențiale din 4 noiembrie 2008, alături de Joe Biden ca […]