PLANUL NASA si SALVAREA OMENIRII

Joker

In 2015 o fisură gigantică în pământ a apărut brusc la poalele Munților Bighorn din SUA, în apropierea Parcului Naţional Yellowstone.

Fisura este imensă, măsurând 685 de metri lungime și 45 de metri lățime. Această fisură gigantică bruscă nu ar trebui;

în mod normal să devină un motiv de îngrijorare, dar acest lanţ muntos se întâmplă să fie amplasat destul de aproape de Yellowstone;

locul unde se află un supervulcan latent, adormit acum, dar care a demonstrat recent că dă semne de trezire.

Cu toate acestea, deși fisura pare a fi amenințătoare, experţii spun că aceasta nu prevesteşte o mega-erupție la Yellowstone sau vreun alt dezastru.

Atunci când oamenii de ştiinţă ne liniştesc că nu se poate întâmpla vreun dezastru cu erupţia mega-vulcanului Yellowstone;

tocmai atunci ar trebui să devenim mai neliniştiţi, pentru că nici măcar ei nu-şi pot da seama ce se va întâmpla în viitor.

În ultimii ani, însă, au avut loc o serie de procese geologice bizare la Yellowstone, care arată că mega-vulcanul este gata să erupă în viitorul apropiat, iar apariţia acestei fisuri gigantice nu poate fi doar o coincidenţă.

Dacă pentru turiști gheizerele mirobolante și izvoarele termale de o frumusețe sălbatică pe care le generează germinația vulcanică din subteran alcătuiesc un spectacol unic al naturii;

pentru cercetătorii de la NASA toate acestea constituie o bombă cu ceas la scara unei civilizații.

Dar totusi de ce ar trebui sa fim ingrijorati de o viitoare eruptie a vulcanului din Yellowstone?

Ei bine, consecintele ar fi absolut devastatoare… 2/3 din teritoriul SUA ar deveni toxic, de nelocuit, ca urmare a cenuşii vulcanice care s-ar răspândi pe întregul continent nord-american.

O eventuală explozie la Yellowstone ar crea probleme nu doar în America, ci şi în întreaga lume; cenuşa imensă rezultată din explozia supervulcanului ar ajunge în atmosfera Pământului.

Astfel, razele solare nu ar mai putea penetra pentru multă vreme stratul gros de cenuşă, şi, drept consecinţă, întreg Pământul ar intra într-o perioadă severă de răcire globală.

Cu alte cuvinte, o iarna vulcanica se vas asternte pe Terra. Există 20 de supervulcani cunoscuți până în prezent pe planeta noastră.

Erupții majore ale acestei salbe de supervulcani se produc, în medie, o dată la 100.000 de ani.

Unul dintre principalele efecte dezastruoase pe termen lung pe ar fi foametea, care s-ar putea instala după o lungă iarnă vulcanică, iar aceasta va afecata rezervele de hrana la nivel global.

În 2012, ONU, folosind un astfel de scenariu apocaliptic, estima că rezervele alimentare din întreaga lume nu ar dura mai mult de 74 de zile.

Când oamenii de știință de la NASA au luat în considerare ipoteza unei mega-erupții, prima soluție logică la care s-au gândit a fost aceea de a răci supervulcanul.

Un vulcan de dimensiunea celui din Yellowstone este, firește, un gigantic generator de căldură, echivalentul a șase centrale electrice industriale la capacitate maximă.

Articolul continua dupa recomandari (p)

Circa 60-70% din căldura supervulcanului, potrivit BBC, se degajă în atmosferă prin fluxul de la suprafață al apelor termale și prin gazele volatile pe care le emană magma.

Odată ce această căldură atinge climaxul, erupția devine inevitabilă.

NASA estimează că o scădere cu 35% a forței termice a supervulcanului ar face ca Yellowstone să nu mai reprezinte o amenințare.

Întrebarea este, însă, cum vor putea obține o astfel de diminuare procentuală?

Nu acest sens, ar putea fi construit un sistem complex de apeducte. Numai că există două probleme:

1) costul enorm la care s-ar ridica un asemenea proiect de infrastructură;

2) realitatea morală:

 „Oamenii se confruntă cu o penurie de apă peste tot în lume.

Deci, să implementezi un proiect important de infrastructură doar ca să răcești cu cantități mari de apă un vulcan ar fi cu siguranță ceva controversat”.

În schimb, NASA a conceput un alt plan.

Cercetătorii cred că o soluție viabilă, care să evite costurile faraonice de realizare, ar fi aceea de a fora în roca supervulcanului până la 10 kilometri în adâncime și de a pompa apoi apă în crevasă la o presiune ridicată.

Apa s-ar întoarce după aceea la suprafață cu o temperatură de circa 350 de grade Celsius.

Astfel, apa, treptat, zi de zi, ar extrage practic căldura vulcanului și ar elibera-o constant în atmosferă, într-un „ritual” chimic ce ar putea împiedica atingerea unui nivel critic al temperaturii.

Cât ar costa totul ? 3,36 miliarde de dolari.

Numai că și acest plan are o hibă periculoasă

„Dacă forezi deasupra camerei de magmă și încerci să o răcești, acest lucru ar fi foarte riscant.

Capacul camerei ar deveni mai fragil și mai predispus la fracturi, fapt care ar duce la eliberare de gaze dăunătoare, care altfel nu ar fi avut cum să iasă din camera de magmă”.

Pe scurt, camera magmei trebuie evitată cu orice preț în cazul unor operațiuni de forare.

Porțiunile ideale pentru crearea unui tunel de răcire ar fi cele inferioare, care pornesc din afara granițelor Parcului Yellowstone.

Totuși, chiar dacă planul NASA ar fi pus în aplicare, timpul nu va fi aliatul oamenilor de știință. Răcirea camerei de magmă ar înainta doar cu un metru pe an.

Dar pentru a preveni o catastrofă, o astfel de planificare pe termen lung poate fi unica opțiune.

Yellowstone explodează aproximativ o dată la 600.000 de ani și, atrage atenția cercetătorul NASA, ne apropiem de circa 600.000 de ani de când a explodat ultima oară, ceea ce ar trebui să ne dea de gândit.

In cluncluzie America se confrunta cu o problema naturala foarte complicata, ce ar putea marca sfarsitul speciei umane.

Cu toate acestea NASA incearca din rasputeri sa evite un asemenea cataclism. Orcum nu va speriati, viitorul este imprevizibil, nu poate fi calculat.

Next Post

Kaufland, o noua Discriminare la adresa Romanilor !

In urma zvonurilor precum ” Kaufland, te refuza pentru ca vorbesti in limba romana in Odorheiu Secuiesc „ Comisariatul Regional al ANPC Brasov, în urma apariţiei pe reţelele de socializare […]