Cum sa ajungi DATOR VANDUT ?

MASTEDO

Într-o zi

de iunie a anului 2016, agitația vieții de zi cu zi de la kilometrul zero al Bucureștiului, adică Piața Universității, este dintr-o dată oprită de un eveniment neobișnuit.

De sus, de pe un balcon al hotelului Intercontinetal, un om cu cagulă și recuzită de păpuși își strigă disperarea, putând să-l audă toti cei care treceau întâmplator pe acolo.

Știrea a trecut aproape neobservată de presă și a intrat în categoria de fapte diverse, televiziunile nedându-i atenție. Se pare că nu era o problemă personală, ci una de importanță națională.

Povestea lui a început de la un lucru aparent banal, un credit de 30.000 de euro, luat de la EasyCredit, o instituție financiară nebancară.

Pe scurt ifn. La scurt timp, viața lui a devenit un calvar, având întârzieri la plata dobânzii, a primit un sms prin care i s-a spus că o să i se pună penalități de 150 de euro pe zi, cât pensia medie a unui român.

Ajuns la o rată lunară de 6.000 de euro, datoriile față de respectivul ifn au început să crească și mai mult, devenind de neoprit.

Astfel de rate ajung să îți ia absolut tot, fiind pur și simplu cămătarul străzii transformat în ifn, cu mult mai multe drepturi și privilegii care îi dau voie să îți ia absolut tot ce ai.

La un an și jumătate după ce a semnat, firma în cauza l-a executat silit, luându-i un apartament care valora mai mult decât suma împrumutată. Dar nu s-a terminat aici.

Chiar și cu tot ce a i-a fost luat, i s-a spus că mai are de plătit 14.000 de euro. Astfel, i-a fost scos la vânzare tot din apartament, chestii ca mobila, aparate, aer condiționat, cada din baie și lustrele din sufragerie.

Așa a ajuns Oliver Marinescu pe Intercontinental, iar apoi la spitalul de afecțiuni psihice, pentru că polițiștii au considerat că are o problema mintală.

Articolul continua dupa recomandari (p)

Probabil că te gândești că în momentul ăsta vorbesc despre un caz izolat, dar te înșeli.

Un alt caz este al Paulei Banu, care a fugit în Anglia în urmă cu apoape un an de la publicarea videoclipului ăstuia, de groaza ifnului de la care a făcut un credit ca să își renoveze apartamentul, cel în care astăzi îi este interzis sa intre.

Totul a plecat de la un credit în vaolare de 4000 de euro, adică salariul ei lunar pe vremea în care lucra în Spania.

Banii i-a luat de la EasyCredit, de unde a luat și omul de mai înainte, și tot ca el, a avut probleme la un momendat la achitarea datoriei.

A fost anunțată că o să i se pună penalizări de câte 20 de euro pe zi, astfel datoria lunară triplându-se, de la 200 la 600 de euro.

Ifnul care o creditase avea la bază un contract semnat în care ea a acceptat să își pună locuița pentru 4.000 de euro, așa că atunci când nu a mai putut să plătească datoria, apartamentul ei fost scos la licitație.

Executorul i-a vândut apartamentul cu 20.000 de euro, la o treime din valoarea de piață.

Probabil că acum începi să îi bănuiești pe Oliver Marinescu și Paula Banu de o mare naivitate, spunându-ți că nu ai putea să ajungi niciodată în situația lor.

Totuși, surprinzător de mulți români au ajuns în același grad de disperare. Se pare că avocații nu mai fac față numărului de cererei.

Și atunci poți să pui totul pe seama naivității? Nu cunva explicația e mai profundă de atât? Căutând în arhiva Băncii Naționale, observi că România are 150 de ifnuri.

Le știi. Le vezi în reclame optimiste mereu Sunt sigur că ai auzit de Provident. Niște slogane care ar putea să ți se pară cunoscute ale unor ifnuri sunt:

– „Ești vesel doar în ziua de salariu?”,

– „Este o ofertă exact asa de bine cum pare!”,

– „Fiecare are dreptul la bani!”, sau

– „Cu 0% dobândă, 100% transparență!”.

Spre deosebire, de bănci ifnurile nu au vreun fel de reguli după care trebuie să funcționeze, astfel putând să pună, la propriu, orice fel de dobândă și să dea credit oricui;

fără să verifice dacă solicitantul are de unde să plătească datoria, și să treacă în contracte penalizări enorme.

Astfel, neștiința românilor e exploatată la maxim, pentru că de ce l-ai avertiza când poți să-l lași să viseze.

E adevărat că în contractele stufoase există niște rânduri care amintesc de penalizări, dar este explicat doar cum se calculează, nefiind și un exemplu. Unele ifnuri scot profitul doar din penalizări.

De unde crezi că ar putea să obțină unul bani dacă are „0% dobândă” dacă nu din penalizări imense.

Dobânzile și penalizările sunt atât de mari încât dacă aș spune că sunt „țigănești” ar fi o insultă la adresa țiganilor.

Dacă la o bancă, penalizările sunt de 0,02% pe zi, la un ifn pot să fie de zeci de ori mai mari. EasyCredit își atrage clienții spunând că cică are „cele mai mici dobânzi de pe piața ifnurilor”.

Unele firme, nu EasyCredit, au ajuns la procente șocante, ca:

– 1.300%,

– 4.000%,

– 7.700%, sau

-20.591%.

Din punctul de vedere al ultimei dobânzi, dacă în ianuarie împrumuți bani câr pentru o mașinuță de jucărie, până în decembrie o să dai bani cât pentru o mașină adevărată.

La noi, etica e foarte greu de găsit, iar lăcomia e apoape omniprezentă.

Banca Națională pretinde că nu e treaba ei, în timp ce în alte țări a intervenit. În țările civilizate, băncile naținale au intervenit, acolo dobândă maximă a unui ifn fiind apopiată de cea a unei bănci.

În România, de ce e 20.591%?

Motivul e că unii parlamentari au de câștigat de pe urma ifnurilor, unul dintre ei fiind domnul Gabriel Oprea.

Sursa: jokerulvirtual.ro

Next Post

Ce malarie combat prunele, conform unui studiu ?!

Un studiu recent al cercetatorilor de la Universitatea din Berlin, ne aratat ca oamenii ce consuma zilnic timp de 3 saptamani cel putin 6 prune ( proaspete sau uscate ) […]