Cum s-a parasutat D. B. COOPER cu 200.000$ dintr-un AVION?

Joker

Se spune că

D.B. Cooper și-a aprins o țigară și a comandat o sticlă de whisky și o sticlă de sifon înainte să amenințe că aruncă în aer zborul 305 de la compania aeriană Northwest Orient Airlines, pe ruta Portland-Seattle.

Pe 24 noiembrie 1971, Cooper, care era îmbrăcat cu un costum negru, cu o cămașă albă, cravată neagră cu bolț de sidef, se afla pe locul 18C într-un Boeing 727.

După ce a alertat un membru al echipajului că intenționează să deturneze avionul, a anunțat și ceea ce vrea să obțină:

200.000 de dolari (aproximativ 1.2 milioane de dolari în prezent), 4 parașute (2 principale și 2 de rezervă) și un camion cu combustibil în Seattle.

În anii ’70, nu era nimic extraordinar în deturnarea unui avion, având în vedere că securitatea aviatică nu se compara cu cea de azi.

Dar ceea ce a urmat e într-adevăr ieșit din comun: acest om nu a fost niciodată prins, iar cazul a rămas nerezolvat.

Pilotul sună la Seattle pentru a îndeplini cerințele lui Cooper, autoritățile fiind în totalitate de acord cu acestea.

Directorul companiei aeriene, Donald Nyrop, a autorizat plățile și îi instruiește pe membrii echipajului să coopereze în totalitate cu individul.

E util de știut că D.B. Cooper nu e numele real. Acesta cumpărase biletul sub numele Dan Cooper, dar din cauza unei erori, media l-a botezat D.B. Cooper, acest nume rămânând până în prezent.

La Seattle, Cooper a primit cele 10 mii de bancnote de câte 20$ și parașutele.

Le respinge pe cele militare și le acceptă pe cele civile. La final, Cooper lasă toți pasagerii să coboare, înafară de pilot, copilot, un inginer de zbor și un însoțitor de bord și își conturează planul.

În caz că nu ați ghicit deja, Cooper voia să se parașuteze din avion pentru a scăpa.

Articolul continua dupa recomandari (p)

Omul bine îmbrăcat, descris de însoțitoarea de zbor Tina Mucklow drept „de treabă” și „cumpănitor și calm”, începe negocierile cu echipajul.

El vrea ca avionul să zboare spre Mexico City, cât de încet și jos posibil, fără să urce la mai mult de 3000 m (avioanele se deplasează de obicei la peste 12.000 m).

De asemenea, trenul de aterizare să fie coborât, flapsurile aripilor să fie înclinate la 15° și cabina să fie depresurizată.

După câteva discuții, Cooper e de acord să schimbe destinația spre Reno, Nevada, dat fiind faptul că nu vor putea ajunge în Mexico City în condițiile acelea de zbor.

În plus, individul cere ca intrarea din spate să rămână deschisă, dar compania a spus că nu e sigur să decoleze cu ea deschisă.

Cooper nu e de acord, dar până la urmă spune că o va închide el odată ce vor fi in aer. Avionul decolează după două ore, cu cei 5 oameni la bord. Două avioane de luptă Jet urmăresc Boeing-ul 727, în așa fel încât Cooper să nu le observe.

Acesta îi spune lui Mucklow să se alăture echipajului din carlingă și să rămână acolo, cu ușa închisă.

La ora 20, după 20 de min de la decolare, o lumină de alertă de la tabloul de control indică faptul că treptele din spate au fost coborâte.

La puțin timp după, echipajul a observat o schimbare a presiunii aerului, care sugera că ușa din spate a fost deschisă.

La ora 20:13, aeronava s-a clătinat din spate, forțând piloții să reajusteze echilibrul avionului.

2 ore mai târziu, avionul aterizează pe aeroportul din Reno. Înconjurat de șerifi, de armată și de FBI, echipajul coboară din avion, dar nici urmă de Cooper.

Ce urmează este o imensă operațiune de căutare, incluzând căutări din casă în casă, o replică a zborului, în care FBI a împins din avion o sanie de 90kg pentru a simula saltul lui Cooper și o cercetare aeriană extinsă.

Deși locația estimată a saltului lui Cooper era considerată a fi lacul Merwin, nicio urmă de-a lui nu a fost găsită vreodată. Inițial, FBI considera că acesta nu a supraviețuit săriturii.

„La început, credeam că individul era un parașutist experimentat. Am ajuns, după câțiva ani, la concluzia că nu era adevărat.

Niciun parașutist experimentat nu ar fi sărit în beznă, pe ploaie, cu un vânt de 320 km/h care îi bătea în față, purtând mocasini și palton. Era pur și simplu prea riscant”,

A declarat agentul special FBI Larry Carr, liderul investigațiilor din 2006 până în 2016, când s-au finalizat.

Singurele dovezi pe care FBI le avea erau boldul de la cravată, 66 de amprente și cele 2 parașute pe care Cooper le-a lăsat în avion.

În 1980, un băiat de 8 ani a găsit 3 pachete din banii de răscumpărare pe malul nisipos al râului Columbia, în aval de Vancouver.

FBI a confirmat că erau banii lui Cooper: 2 pachete de 100 de bancnote și al treilea, cu 90 de bancnote.

Nu au mai fost găsiți alți bani, în ciuda faptului că numerele de serie au fost publicate pentru cercetări.

Cazul a fost închis de FBI în 2016, dar în august 2017 au considerat o bucată de spumă îngropată ca fiind parte din parașuta lui Cooper.

Găsită într-o movilă de pământ în munții Pacificului de Nord-vest, a reaprins fascinația în acest caz, nu doar printre investigatorii amatori.

Există o multitudine de teorii și conspirații care înconjoară misterul, dar e posibil ca D.B.

Cooper, oricine ar fi acesta, să fugă încă de lege. În 1972, la un an de la deturnarea avionului, 15 oameni au încercat să copieze schema, dar au eșuat si au fost prinși.

Next Post

10 întrebări dificile cu care afli cât de egoist ești

Omul este prin constituția sa o ființă socială și el trebuie să trăiască în compania altor oameni pentru a crește, învăța și a se dezvolta. Totodată, în contrast cu latura […]