A existat EXPERIMENTUL rusesc ANTI-SOMN?

Joker

Dacă

v-ați îndoit vreodată de efectele lipsei somnului asupra minții umane, experimentul anti-somn va fi destul de infricosator pentru voi.

Probabil ca in urmatoarele nopti vei dormi cu lumina aprinsa…

Experimentul rusesc anti-somn a avut loc la sfârșitul anilor 1940 și a implicat cinci prizonieri care au fost lasati treji pana la moarte de către cercetătorii sovietici folosind un stimulent experimental de gaz neidentificat.

Subiecții închiși erau considerați dușmani ai statului datorită opiniilor politice diferite ale acestora în timpul celui de-al doilea război mondial.

Prizonierii erau închiși într-o încăpere sigilata unde puteau fi subiecții testului cu gaz experimental.

Nivelul de oxigen din sângele acestora era monitorizat pentru ca gazul sa nu ii ucidă.

Camera conținea un microfon unidirecțional si o fereastra cu sticlă oglindită de 15 cm grosime pentru a le supraveghea comportamentul.

Cercetătorii puteau vedea prizonierii, dar aceștia își vedeau numai reflexia în oglindă.

Camera ar fi inclus cărți, un loc de dormit pentru fiecare, apă curentă si o toaletă, inclusiv suficienta mâncare uscata pentru fiecare prizonier pentru o lună.

În primele câteva zile, prizonierii nu s-au plâns, deoarece li s-au promis că vor fi eliberați dacă vor coopera și vor rămâne treji timp de 30 de zile.

În prima săptămână, ei au continuat să fie monitorizați prin fereastra de sticlă.

Prizonierii au vorbit despre experiențele lor traumatice din trecut. În ziua a patra, conversațiile lor au devenit mai întunecate și au început să se plângă de condițiile experimentului.

Articolul continua dupa recomandari (p)

În cea de-a cincea zi consecutivă fără somn, prizonierii au început să experimenteze o paranoie severă.

Nu mai vorbeau unul cu celălalt. În schimb, au început să șoptească la fereastra.

Cercetătorii consideră că acest comportament se datorează gazelor.

În a noua zi, unul dintre prizonieri a început să se tarasca, în timp ce țipa din toate rasputerile.

El a continuat acest lucru timp de trei ore, până când și-a rupt corzile vocale.

Ceilalți prizonieri nu au reacționat deloc la tipatul acestuia. La scurt timp, un al doilea prizonier a început să urle.

Cei trei deținuți rămași, care nu țipau, au inceput sa distruga cartile din celula si au lipit paginile pe fereasta astfel incat cercetatorii nu mai puteau vedea ce se intampla cu ei.

După a 14-a zi, acestia au chemat prizonierii la un interfon pentru a vedea dacă vor răspunde.

Cercetătorii considerau că prizonierii au murit sau erau într-o stare vegetativă.

Ei le-au spus prizonierilor că au deschis ușa, astfel încât microfonul putea fi testat și le-au ordonat să se așeze pe pământ sau altfel ar fi împușcați.

De asemenea, daca astestia continuau sa coopereze, unul dintre detitnuti ar putea fi eliberat. Cel putin asta ar fi trebuit sa se intample.

Un prizonier a răspuns cu voce calmă că nu mai voia să fie liber.

Cercetătorii au încercat să vorbească cu acestia prin intermediul interfonului, dar nu au putut să primească un alt răspuns.

Ei au decis să intre în cameră a doua zi, la miezul nopții, cu ajutorul armatei rusești.

Când a sosit timpul, rusii au inlocuit gazul cu aer proaspat. Trei dintre prizonieri au început să vorbească și le-au cerut să  trimite inapoi gazul. Cercetătorii au deschis camera și au trimis soldații.

Prizonierii au început să tipe,  la fel si soldații cand au vazut ce eraq inauntru.

Rusii au descoperit că mâncarea oferită deținuților nu a fost atinsă timp de 5 zile. Patru dintre cei cinci prizonieri trăiau.

Plămânii, diafragma și inima au rămas intacte.

Majoritatea pielii deținutilor a fost smulsa. Plămânii fiecăruia dintre cei patru prizonieri supraviețuitori au fost expuși.

Cercetătorii au stabilit că deținuții își mancau propria carne pe care au rupt-o.

În timp ce camera se deschise, prizonierii țipau și cereau sa se  întoarcă gazul pentru că nu voiau să adoarmă.

Acestia au fost surprinzător de puternici, în ciuda stării lor fizice, și s-au luptat când au fost îndepărtați forțat din cameră. In urma violentei, un al patrulea prizonier a murit.

Cei trei deținuți rămași au fost duși la un centru medical pentru a fi examinați.

Doi dintre ei aveau corzile vocale inacte, asa ca au continuat să ceara gazul experimental pentru ai ține treji. Al 3-lea subiect, cel care a fost rănit cel mai mult a fost dus la o  alta sectie pentru a fi operat.

Avand in vedere ca prizonierul se tot impotrivea, i s-a dat un  anestezic puternic pentru a ramane calm. Ochii i s-au inchis, iar inima i se opresie.

A murit chiar acolo pe masa de operație după ce a fost anesteziat.

Cei doi prizonieri rămași au primit operații similare fără anestezie. Deoarece au râs în timpul operației, au fost injectați cu o substanță care să-i paralizeze.

Medicii au afirmat că ochii pacientului i-au urmărit urmarit pe doctori pe parcursul intregului proces.

Când substanța paralizantă a fost eliminată, prizonierii au încercat să scape și au cerut mai mult gaz experimental.

După operație, deținuții rămași au fost trimisi înapoi în cameră. Unul dintre rusi a sugerat să-i gazeze din nou pentru a observa ce se intampla.

Au început să sigileze camera, iar subiectii au fost conectați la un monitor pentru creier.

În acest moment, toți prizonierii se luptau sa rămână treji. În așteptarea reacționării gazului, unul dintre deținuți se lăsă în jos, pe măsură ce undele sale cerebrale trec la somn profund.

Comandantul armatei a ordonat ca încăperea sa fie sigilata cu prizonierii si 3 cercetători înauntru.

Unul din cercetători și-a scos arma si l-a împușcat pe comandant in cap. Apoi s-a întors si a împușcat pe altul, tot in cap, ucigându-l instant.

Și-a îndreptat arma spre singurul prizonier care putea vorbi și l-a întrebat: „Ce ești?”

Prizonierul a zâmbit și a spus: „Noi suntem voi”. A continuant spunand ca „nsuntem ebunia care se ascunde în interiorul vostru, cerând să fie liberi în mintea cea mai adâncă a animalelor” (1).

Cercetătorul și-a îndreptat arma spre prizonier și l-a tras în inimă.  Ultimele cuvinte ale prizonierului au fost: „Atât de aproape liber …”

In concluzie, experimentul anti som rusesc probabil nu este real. În cel mai bun caz, este o idee de divertisment pentru cineva care se bucură de o întorsătură modernă pe o poveste veche înfiorătoare.

Povestea a fost publicată si pe site-ul Creepypasta în august 2010, de asta poate ati  auzit aceasta poveste la foarte multe canale de creepypasta

In prezent nu există nici o înregistrare istorică a experimentului, iar povestea este pur fictiva, dar interesanta pentru cei care sunt pasionati de creepypasta.

Oricum, există o mulțime de efecte secundare înfricoșătoare daca ajungi sa eviti somnul definitiv.

Next Post

Cum iti fura FACEBOOK datele PERSONALE?

Dacă crezi că, punându-ți contul de Facebook pe privat, datele tale personale vor fi ascunse, ar fi indicat să te gândești mai bine. Da, ei stochează datele noastre, indiferent că […]