6 CIVILIZATII ANTICE care au DISPARUT in mod MISTERIOS

Joker
Read Time18 Minutes, 13 Seconds

Atunci când

O civilizație antică sau mai veche dispare, cauzele rămân deobicei necunoscute.

În videoclipul ăsta sunt indicate ipoteze din perspectiva științei moderne care s-ar fi putut întâmpla civilizațiilor antice care au dispărut din motive nu foarte cunoscute.

Ei bine, astazi va prezint 5 civilizatii antice care au disparut.

1. Civilizația Sumeriană

Sumerienii au trăit cu aproximație în prioada din 6500 î. e. n. până în 1150 î. e. n..

Sumerienii și-au dus traiul în Irakul de astăzi, în special în sud, pentru că acolo erau deltele fluviilor Tigru și Eufrat, de-a lungul cărora s-au dezvoltat, fluviile fiind sursa lor princiapală de apă.

Ei au migrat aici dintr-un teritoriu pe care nu-l cunoaștem prea bine, posibil să fi fost Valea Indului.

Ei au trăi pe o suprafață de aproximativ 1.000 de kilometri lungime, fiind o zonă agricolă, având ca vecin la nord Armenia, la vest Siria, la est Munții Zagros, iar la sud Golful Persic.

Zona în care s-au stabilit era la acel moment mlăștinoasă, plină de o diversitate imensă a faunei și a florei.

Sumerul s-a învecinat cu akkadul, granița dintre cele 2 tărâmuri modificânduse de-a lungul timpului.

Sumerul a fost descoperit în secolul al XIX -lea.

Grecii antici ne-au lăsat foarte puține informații despre babilonieni și asirieni, iar despre sumerieni și alte civilizații din Orientul Apropiat nimic.

Primul om care a scris despre vechile ruine mesopotamiene a fost un rabin originar din Tuedula, din Spania.

El a fost deasemnea primul care a identificat ruinele orașului antic Ninive.

Sumerienii au realizat multe capodopere de artă și capodopere arhitecturale. Ei au folosit bolte în construcțiile lor.

De-a lungul existenței lor au construit o grămadă de temple și locuri dedicate religiei lor.

E posibil ca invaziile unor alte popoare să fi jucat un rol major în dispariția sumerienilor.

Articolul continua dupa recomandari (p)

2. Civilizația minoică sau cretană

Minoicii au trăit cu aproximație în perioada din 3400 î. e. n. până în 1100 î. e. n.. Cretanii au trăit pe insula Creta din Marea Egee.

Ei au fost o pupulație cu originea indo-europeană, migrând aici din dorința de a găsi niște condiții geografice mai bune.

Minoicii au pornit pe mare și au fondat una dintre cele mai strălucitoare și surprinzătoare culturi din Marea Mediterană.

Se crede că minoicii ar fi sosit aici de fapt acum aproximativ 128.000 de ani, în paleoliticul mijlociu.

Ei au fost înconjurați de apă pentru că au locuit pe o insulă.

Civilizația minoică a fost descoperită la începutul secolului XX de arheologul birtanic Arthur Evans.

Timp de milenii, civilizația minoică era cunsocută doar prin legende.

Termenul de minoic vine de la Regele Minios, care a fost primul rege al Cretei, legendele spunând că el ar fi fost fiul lui Zeus și al Europei.

Cretanii au creat 3 sisteme de scriere: hieroglifele cretane, lineara A și lineara B. Hieroglifele cretane sunt cel mai vechi sitem de scriere cunoscut care a fost invetat de cretani.

Hieroglifele cretane și scrierea lineară A nu au fost încă descifrate.

Scrierea lineară B a fost descifrată cu ajutorul scrierii cipriote, ea fiind un silabar.

E posibil ca dispariția minoicilor să fi fost din cauza unor dezastre naturale și a unor invazii.

3. Civilizația de pe Valea Indului/Harappa

Civilizația Harappa a trăit în perioada dintre 3500 î. e. n. și 1900 î. e. n.. Ea a trăit în zona Pakistanului, estul extrem al Afganistanului, vestul și în special nord-vestul Indiei, o suprafață cât aproape un sfert din cea a Europei.

Religia harappilor a primit o atenție deosebită, în special din punctul de vedere al identificării precursorilor divinităților și practicilor religioase ale religiilor indiene care s-au dezvoltat mai târziu în zonă, ca hinduismul.

Având în vedere că scrierea harrapă nu a fost descifrată. Concluziile sunt parțial speculative și în mare parte se bazează pe o retrospectivă hindusă mult mai târzie.

O lucrare timpurie și influentă în domeniu, care a determinat tendința interpretărilor hinduiste ale dovezilor arheologice de pe siturile harape;

a fost aceea a lui John Marshall, care în 1931 a identificat următoarele elemente ca fiind proeminente ale religiei harappe:

o zeiță-mamă, venerare a animalelor și plantelor, reprezentarea simbolică a organului genital masculin și a organului genital feminin.

Și folosirea băii și a apei în practica religioasă. Interpretările lui Marshall au fost mult dezbătute și, uneori, contestate în deceniile următoare.

Au fost găsite multe sculpturi, matrițe pentru imprimări pe lut (numite și sigilii), vase de bronz sau lut, bijuterii de aur, și figuri umanoide detaliate, făcute din teracotă, bronz sau steatit.

Cea mai cunoscută statuie este de dimensiuni reduse, având o înălțime de 17,5 centimetri în înălțime și constând într-un om cu barbă, având o frizură neobișnuită și o îmbrăcăminte cu trifoi pe el.

Cele mai remarcabile realizări ale lor sunt orașele.

Harappii au creat sisteme de canalizare, străzi și alte elemente urbane, care erau ceva ce nu mai existase până la apariția urbanizării din secolul al XX -lea.

Cel mai posil e ca o calamitate de mediu să le fi pus capăt.

4. Civilizația Nok

Civilizația Nok (cunoscută și Cultura Nok) și-a dus traiul din aproximativ 1000 î. e. n. până în 300 e. n., având o durată de viață de aproximativ 1.500 de ani.

Nokii au trăit în nordul, vestul și centrul Nigeriei, și puțin peste granițele țării.

Nu putem să vorbim de noki fără să vorbim despre sculpturile de teracotă care au rămas în urma lor.

În cea mai mare parte, statuile de teracotă sunt păstrate sub formă de fragmente împrăștiate.

De aceea, arta nok este cunoscută astăzi pentru capetele de teracotă, atât bărbați cât și femei, ale căror coafuri sunt deosebit de detaliate și rafinate.

Statuetele sunt fragmente, deoarece descoperirile au fost făcute obicei în noroi, pe teren produs de eroziunea apei.

Statuietele de teracotă găsite acolo sunt ascunse, laminate, lustruite și crăpate.

Rareori sunt lucrări de mărime mare și într-o stare intactă, făcându-le foarte apreciate pe piața internațională de artă.

În cazuri mai rare există și sculpturi ale unor animale, câteodată însoțite de oameni.

Scobirurile pentru nări, pupile și gură le dau note de realism sculpturilor. Sculpturilr de teracotă au capete și corpuri de dimensiuni aproape naturale, caracterizate prin trăsături foarte stilizate, bijuterii abundente și poziții variate.

Cauzele dispariției culturii nok sunt complet necunoscute.

5. Civilizația cucuteni

Civilizația cucuteniană (cunoscută și Cultura cucuteniană) a fost o civilizație neolitică din Europa de sud-est, care a trăit în perioada dintre 5200 î. e. n. până în 3500 î. e. n..

Teritoriile pe care a trăit sunt prin România, Republica Moldova și Ucraina.

Cultura a fost numită după satul Cucuteni, din Județul Iași. În 1884, Teodor Burada a văzut fragmente de ceramină în pietrișul din drumul dintre Târgu Frumos și Iași.

A cercetat cariera din Cucuteni de unde au fost extrase bucățile, unde a găsit fragmente de figurine de ceramică și de teracotă.

Teodor și alți savanți din Iași, inclusiv poetul Nicolae Beldiceanu și arheologii Grigore Butureanu, Dimitrie C. Butculescu și George Diamandy, au început apoi primele săpături la Cucuteni în primăvara anului 1885.

Constatările lor au fost publicate în 1885 și în 1889, și prezentate în 2 conferințe internaționale în 1889, ambele la Paris:

la Uniunea Internațională pentru Științele Preistorice și la o reuniune a Societății Antropologia din Paris.

În același timp, primele locuri ucrainene atribuite culturii au fost descoperite de către Vikentiy Khvoyka, un arheolog ucrainean.

Anul descoperirilor sale a fost revendicat în mod diferit în 1893.

Religia cucutenienii era bazată pe concepții despre creearea lumii, cum ar fi: cultul fertilității & al fecundației, cultul vetrei familiale, cultul taurului, cultul Marii Zeițe-Mamă, și așa mai departe.

Cucutenienii sunt cunoscuți pentru așezările lor distinctive, arhitectura lor, ceramica decorată cu modele geometrice complex și figurinele antropomorfe și zoomorfe, care sunt păstrate în muzee.

La vârf, a fost una dintre cele mai avansate tehnologii din lume la acea vreme, dezvoltând noi tehnici pentru producția de ceramică, construcția de locuințe, agricultura și fabricarea țesăturilor textile (deși ele nu au supraviețuit și sunt cunoscute indirect).

Orașele lor erau foarte mari la vremea aceea, având o formă rotundă sau ovuidală. În centru aveau una sau 2 clădiri impunătoare.

Unele dintre orașele lor, ca cel de la Petreni, se întindeau pe o suprafață de aproximativ 40 de hectare și conținea vreo 500 de locuințe.

Motivul dispariției este neclar, dar cea mai cunoscută ipoteză e cea care spune că civilizația cucuteni a fost distrusă prin forță de kurgani.

6.Cultura Vinča

Cultura vinča (numită uneori și: cultura turdaș sau cultura turdaș-vinča) a fost o civilizație neolitică care a trăit în principal în:

Serbia, și în fragmente din România, Bulgaria, Bosnia, Muntenegru, Macedonia, Grecia, Albania și Croația.

Cultura vinča și-a dus traiul din aproximativ 5700 î. e. n. până în 4500 î. e. n.. Originile culturii sunt dezbătute.

Înainte ca datarea cu radiocarbon să apară, pe baza asemănărilor tipologice, se credea că vinča și alte culturi neolitice aparțin unui complex care ar fi fost rezultatul unor migrații din Antolia spre peninsula Balcanică.

În general, producția de artizanat în cadrul rețelei vinča a fost realizată la nivel de gospodărie.

Există puține dovezi pentru specializarea economică individuală.

Cu toate acestea, unele artefacte vinča au fost făcute cu un nivel considerabil de ridicat al calității tehnice.

Situl Pločnik al culturii vinča conține cele mai vechi unelte de cupru din lume.

Totuși, oamenii din rețeaua vinča practicau doar o formă de metalurgie mai timpurie și limitată.

Prin escavări s-au descoperit că civilizația asta avea un grad mare de sofisticare și un gust pentru artă și modă, spun arheologii.

„Potrivit figurinelor pe care le-am găsit, femeile tinere au fost îmbrăcate în rochii frumoase, ca fetele de astăzi, purtând brățări de-a lungul brațelor”

A afirmat un arheolog.

Detaliile corporale sunt asemănătoare cu cele ale artei cicladice.

E posibil ca după 2 milenii de creștere intensivă, stresul economic cauzat de scăderea fertilității solului să fie parțial responsabil pentru declin.

0 0

Autor:

Joker

Joker, o carte plina de mistere.
editor_incepator
Happy
Happy
0 %
Sad
Sad
0 %
Excited
Excited
0 %
Sleppy
Sleppy
0 %
Angry
Angry
0 %
Surprise
Surprise
0 %
Next Post

Sculptura in pepeni, o arta !

Vara este sezonul pepenilor, Asa ca v-am pregatit o serie de idei, pentru un cadou deosebit. Pepenele, „Citrullus lanatus”, este o plantă târâtoare ce face parte din familia Cucurbitaceae. Este cultivat în […]